Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMBELȘUGÁRE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugáre s. f.] – V. îmbelșuga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBELȘUGÁRE s. v. belșug.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBELȘUGÁ ~ghéz tranz. rar (ogoare) A face să aibă belșug (prin muncă și organizare). /în + belșug
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
îmbelșugá vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughéz, 3 sg. și pl. îmbelșugheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink