Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îmbucătăți (verb tranzitiv) , îmbucătățire (substantiv feminin)   
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți.V. îmbucătăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBUCĂTĂȚÍRE s. v. împărțire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbucătățíre s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBUCĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A tăia în bucăți; a face bucăți. /în + a bucătăți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBUCĂTĂȚÍ vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. v. îm-părți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbucătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucătățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)