Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îmbufna (verb tranzitiv) , îmbufnare (substantiv feminin)   
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBUFNÁRE s. v. bosumflare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMBUFNÁRE s. v. supărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbufnáre s. f., g.-d. art. îmbufnării, pl. îmbufnări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎMBUFNÁ mă ~éz intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBUFNÁ vb. v. bosumfla.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMBUFNÁ vb. v. supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbufná vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnéz, 3 sg. și pl. îmbufneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)