Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îmbujora (verb tranzitiv) , îmbujorare (substantiv feminin)   
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora.V. îmbujora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBUJORÁRE s. 1. împurpurare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) împurpurare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBUJORÁ ~éz tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMBUJORÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre față, obraji) A se înroși ușor (ca bujorul); a se rumeni. /în + bujor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBUJORÁ vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, 3 sg. și pl. îmbujoreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbujoréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)