ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] În + buruiană + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
îmburuienát adj. m. (sil. -ru-ie-), pl. îmburuienáți; f. sg. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink