Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBĂLSĂMÁRE s. v. înmiresmare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbălsămáre s, f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBĂLSĂMÁ ~éz tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBĂLSĂMÁ vb. v. înmiresma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbălsămá vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsăméz, 3 sg. și pl. îmbălsămeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink