Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul s****l; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de s*x opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de s*x opus) A realiza actul s*xual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink