ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ ~i f. Amestec de culori sau de diferite elemente străine. /a împestrița + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink