ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
împiedicătór adj. m. (sil. -pie-), pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPIEDICĂTÓRUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, ne-curatul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink