ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
împietruíre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. împietruírii; pl. împietruíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPIETRUÍRE ~i f. Așternere a unui strat de pietriș pe un drum. /v. a (se) împietri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink