Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPONCIȘÁRE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișáre s. f.] – V. împoncișa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPONCIȘÁRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, în-vrăjbire, litigiu, neînțelegere, opoziție, opunere, rezistență, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împoncișáre s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + poncif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPONCIȘÁ ~éz tranz. pop. (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige; a împlânta. /în + ponciș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPONCIȘÁ mă ~éz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPONCIȘÁ vb. v. împotrivi, opune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împoncișá vb., ind. prez. 1 sg. împoncișéz, 3 sg. și pl. împoncișeáză, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împoncișéze; ger. împoncișând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink