Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPOTRIVÍRE s. opoziție, opunere, rezistență, (înv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întâmpinat o dârză ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Împotrivire ≠ neîmpotrivire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împotrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎMPOTRIVÍ mă ~ésc intranz. 1) A opune rezistență. ~ dușmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~ește oricărui abuz. /Din împotrivă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împotriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotrivésc, imperf. 3 sg. împotriveá; conj. prez. 3 sg. și pl. împotriveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink