ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPOVĂRĂTÓR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate ~oare.) 2. v. apăsător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPOVĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împovărează. Muncă ~oare. /a împovăra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink