ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPREJMUITÓR adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrejmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPREJMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care împrejmuiește; înconjurător. /a împrejmui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink