Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împroprietări (verb tranzitiv) , împroprietărire (substantiv feminin)   
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPROPRIETĂRÍRE s.f. Acțiunea de a împroprietări. [Pron. -pri-e-. / < împroprietări].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Împroprietărire ≠ expropiere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împroprietăríre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar. ~ țăranii cu pământ. [Sil. îm-pro-pri-e-] /în + proprietar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A împroprietări ≠ a desproprietări, a expropia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împroprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împroprietăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)