Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPRUMUTÁRE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPRUMUTÁRE s. v. creditare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrumutáre s. f., g.-d. art. împrumutărtii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl.1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPRUMUTÁ împrumút tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPRUMUTÁ vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. și pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink