ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUNSĂTÚRĂ s. v. înțepătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPUNSĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPUNSĂTÚRĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin împungere; înțepătură. 2) Împungere nerepetată. 3) Loc împuns. 4) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; înțepătură; șfichi. /împuns + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink