ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împăciuitór adj. m. (sil. -ciu-i-), pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPĂCIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împăciuiește; cu rol de a mijloci o împăciuire; conciliator; pacificator. /a împăciui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink