ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2. v. matcă. 3. v. mutătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. v. beladonă, mătrăgună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPĂRĂTEÁSĂ1 ~ése f. 1) (în trecut; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană. 2) Soție a împăratului. /împărat + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPĂRĂTEÁSĂ2 ~ése f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui și cu fructe în formă de boabe negre sau roșii; mutătoare. /împărat + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink