ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPĂRĂȚÍE s. v. imperiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPĂRĂȚÍE s. v. împărat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPĂRĂȚÍE ~i f. 1) Stat guvernat de un împărat; imperiu. ◊ ~a ta (sau voastră) formulă stereotipă cu care se adresează cineva către un împărat. 2) Stare de împărat. 3) Loc sau perioadă de timp în care domină în permanență anumite stări de lucruri; imperiu. ◊ ~a cerului (sau cerurilor) rai. [G.-D. împărăției] /împărat + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink