ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPĂRȚITÓR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPĂRȚITÓR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPĂRȚITÓR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPĂRȚITÓR ~i m. mat. Număr prin care se împarte deîmpărțitul; devizor. /a împărți + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink