Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împături (verb tranzitiv) , împăturire (substantiv feminin)   
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] V. împături.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPĂTURÍRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A împături ≠ a despături
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)