ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
încheietór (persoană) s. m., pl. încheietóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCHEIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink