Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încheia (verb tranzitiv) , încheiere (substantiv feminin)   
ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCHEIÉRE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. v. îmbinare. 3. v. concluzie. 4. închidere, sfârșit, terminare. (La ~ ședinței...) 5. v. terminare. 6. sfârșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 7. finalizare, isprăvire, sfârșire, terminare. (ă acțiunii începute.) 8. v. capăt. 9. v. deznodământ. 10. v. lichidare. 11. v. contractare. 12. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 13. v. perfectare. 14. semnare. (~ convenției între părți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Încheiere ≠ descheiere, început, introducere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
încheiére s. f., g.-d. art. încheiérii; pl. încheiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părți componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a isprăvi. ~ discuția. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenții etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanților; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a contracta. Părțile au ~t convenția.~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acțiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârșit; a se sfârși; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marșul fanfarelor. /<lat. inclavare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCHEIÉRE ~i f. 1) v. A ÎNCHEIA. 2) Parte finală a unei lucrări; concluzie. La ~ea ședinței.În ~ la sfârșit. /v. a încheia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCHEIÁ vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A ~ o haină.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (livr,) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. v. desăvârși. 10. v. sfârși. 11. a se duce, a (se) sfârși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCHEIÁ vb. v. completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A încheia ≠ a reîncepe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
încheiá (închéi, încheiát), vb.1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrși, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Pușcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puțin probabilă, și însuși Pușcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucișare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s. f. (final, sfîrșit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s. m. (montor); încheietor, s. n. (croșetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s. f. (crestătură, fantă; articulație; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s. f. (articulație; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Pușcariu, Dacor., IV, 712-20 și DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvaria „hîrcă”, soluție ce nu pare convingătoare; după Tiktin și Scriban, în legătură cu încăibăra).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
încheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 sg. și pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)