ÎNCHINĂTÓR, -OÁRE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. Închina + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCHINĂTÓR s. v. admirator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
închinătór s. m., pl. închinătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCHINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival rar (despre persoane) Care se închină (unei divinități). /a închina + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
închinătoáre s. f., g.-d. art. închinătoárei; pl. închinătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink