Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCHIRIÉRE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
închiriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. închiriérii; pl. închiriéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink