Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCLEÍ vb. IV. v. încleia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: încléi] – În + clei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (de-spre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A încleia ≠ a descleia, a dezlipi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink