Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCONDEIÁT1 s. n. Faptul de a încondeia. – V. încondeia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCONDEIÁT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCONDEIÁT adj., s. v. bârfit, calomniat, de-făimat, denigrat, discreditat, ponegrit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încondeiát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paști), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. – În + condei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCONDEIÁ ~iéz tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramică) A împodobi cu desene (făcute cu condeiul). 2) (genele sau sprâncenele) A vopsi cu negru; a înnegri. 3) fig. (persoane) A prezenta în lumină defavorabilă. /în + condei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCONDEIÁ vb. (pop.) a împistri, a scrie. (A ~ ouă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCONDEIÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încondeiá vb., ind. prez. 1 sg. încondeiéz, 3 sg. și pl. încondeiáză, 1 pl. încondeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. încondeiéze; ger. încondeínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink