ÎNCONJURĂTÓR, -OÁRE, înconjurători, -oare, adj. Care se află de jur împrejur, care înconjură. – Înconjura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCONJURĂTÓR adj. 1. v. ocolit. 2. v. împrejmuitor. 3. v. ambiant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înconjurătór adj. m., pl. înconjurătóri; f. sg. și pl. înconjurătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCONJURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înconjoară; dispus de jur împrejur; împrejmuitor. /a înconjura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, revistă științifică editată de Academia Română începând cu 1955 (până în 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important în impulsionarea activității protecționiste din România și în promovarea conceptelor și normelor organismelor internaționale implicate în ocrotirea naturii și a mediului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink