ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCREȚITÚRĂ s. 1. v. cută. 2. v. rid. 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. v. boțitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încrețitúră s. f., g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCREȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este încrețit. 2) Zbârcitură a pielii; cută; dungă; rid. A avea ~i pe față. /a încreți + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink