Dex încrustare

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

ÎNCRUSTÁRE s.f. v. incrustare.

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.

A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare

A SE INCRUSTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].

INCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta].

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.

INCRUSTÁRE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)

incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. și pl. incrusteáză

incrustáre s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări