ÎNCUIETOÁRE, încuietori, s. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCUIETOÁRE s. 1. v. clanță. 2. v. zăvor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încuietoáre s. f., g.-d. art. încuietórii; pl. încuietóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCUIETOÁRE ~óri f. Dispozitiv cu care se încuie. /a încuia + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink