Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încujba (verb tranzitiv) , încujbare (substantiv feminin)   
ÎNCUJBÁRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) încujba; încovoiere. – V. încujba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCUJBÁRE s. v. arcuire, curbare, înco-voiere, îndoire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încujbáre s. f., g.-d. art. încujbării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCUJBÁ ~éz tranz. înv. reg. A face să se încujbeze; a încovoia; a îndoi; a arcui; a curba. /în + cujbă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCUJBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încujbá vb., ind. prez. 1 sg. încujbéz, 3 sg. și pl. încujbeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)