Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCĂRUNȚÍT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt; p. ext. bătrân. – V. încărunți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCĂRUNȚÍT adj. v. cărunt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCĂRUNȚÍ ~ésc 1. intranz. A deveni cărunt; a însuri. ~it înainte de vreme. 2. tranz. (ființe) A face să devină cărunt; a însuri. /în + cărunt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCĂRUNȚÍ vb. 1. (pop.) a suri, (înv.) a însuri. (I-a ~ părul.) 2. a albi, a cărunți. (Ce tare ai ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțésc, imperf. 3 sg. încărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încărunțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m´aŭ încărunțit suferințele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink