Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine și ușor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te folosești cu ușurință; comod. 3. (Înv.) Potrivit, favorabil. [Var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDEMÂNÁTIC adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 2. iscusit, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. v. inteligent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDEMÂNÁTIC adj. v. avantajos, comod, confortabil, favorabil, prielnic, propice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Îndemânatic ≠ inabil, incomod
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. sg. îndemânátică, pl. îndemânátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDEMÂNÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are îndemânare; dibaci; iscusit; abil. Meseriaș ~. 2) Care poate fi folosit cu ușurință; comod. Instrument ~. /v. a îndemâna + suf. ~atic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)