ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndestúl adj. m., pl. îndestúli; f. sg. îndestúlă, pl. îndestúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDESTÚL ~ă (~i, ~e) și adverbial v. DESTUL. /în + destul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink