Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulați, -te, adj. Care are de ajuns, satisfăcut. – V. îndestula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDESTULÁT adj. 1. v. bogat. 2. abundent, bogat, copios, îmbelșugat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDESTULÁ ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDESTULÁ mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulțumit. /Din îndestul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDESTULÁ vb. a (se) sătura, (prin Transilv. și Olt.) a (se) sățui. (I-a ~ cu mâncare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDESTULÁ vb. v. mulțumi, satisface.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndestulá vb., ind. prez. 1 sg. îndestuléz, 3 sg. și pl. îndestuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink