Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. suficient. 2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndestulătór adj. m., pl. îndestulătóri; f. sg. și pl. îndestulătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDESTULĂTÓR1 adv. Cu îndestulare; în mod satisfăcător. /a îndestula + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDESTULĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care îndestulează; mulțumitor; satisfăcător. /a îndestula + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)