Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNDIGUÍRE, îndiguiri, s. f. Acțiunea de a îndigui; zăgăzuire. – V. îndigui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDIGUÍRE s. stăvilire, zăgăzuire. (~ malului unei ape.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndiguíre s. f., g.-d. art. îndiguírii, pl. îndiguíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDIGUÍ ~iésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDIGUÍ vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndiguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndiguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink