ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDRUMÁR s. ghid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndrumár s. n., pl. îndrumáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDRUMÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. /a îndruma + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink