Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndrăci (verb tranzitiv) , îndrăcit (adjectiv)   
ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al d******i, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. D****s, șmecher; plin de temperament. – V. îndrăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDRĂCÍT adj. v. colosal, cumplit, extraor-dinar, fenomenal, formidabil, furios, groaznic, grozav, infernal, îndârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăi-mântător, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, năprasnic, pornit, strașnic, teribil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDRĂCÍT adj., s. v. afurisit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + d**c.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDRĂCÍ ~ésc tranz. A face să se îndrăcească. /în + d**c
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDRĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni al d******i (de rău); a se înrăi din cale afară. /în + d**c
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDRĂCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNDRĂCI și A SE ÎNDRĂCI. 2) fam. Care iese din comun prin calitățile sale; grozav. 3) Care poate ieși ușor din încurcături; descurcăreț; abil. [Sil. în-dră-] /v. a (se) îndrăci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDRĂCÍ vb. v. înfuria, înrăi, mânia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndrăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)