Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNDRĂZNÍRE s. f. (Înv.) Îndrăzneală. – V. îndrăzni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDRĂZNÍRE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, în-drăzneală, neînfricare, semeție, te-meritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndrăzníre s. f., g.-d. art. îndrăznírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDRĂZNÍ ~ésc intranz. (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~ește, nu izbutește. Să ~ească să nu vină. /în + sl. driznonti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDRĂZNÍ vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbutește.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să ~ el să nu vină la timp!) 3. v. permite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A îndrăzni ≠ a se jena, a se rușina, a se sfii, a (se) teme
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
îndrăzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznésc, imperf. 3 sg. îndrăzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăzneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink