Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFIÉRE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFIÉRE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfiérii; pl. înfiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFIÁ ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. și pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink