ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFIETÓR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-năs-cut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfietór s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
înfietoáre s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfietoárei; pl. înfietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink