ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFLORITÚRĂ ~i f. 1) Element care înfrumusețează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink