Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFRUPTÁRE s. (pop. și fam.) îndulcire. (~ din toate bunătățile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puțin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A gusta, a mânca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÎNFRUPTÁ vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. și pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink