ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înfășurătúră s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFĂȘURĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Obiect înfășurat. 2) Mod de înfășurare. /a înfășura + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink