Dex îngroșare

ÎNGROȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngroșa. – V. îngroșa.

ÎNGROȘÁRE s. 1. închegare, învârtoșare, legare. (~ dulceții.) 2. v. scădere.

îngroșáre s. f., g.-d. art. îngroșării, pl. îngroșări

ÎNGROȘÁ, îngróș, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri solide) A deveni mai gros, mai voluminos. ◊ Expr. Se îngroașă gluma (sau treaba, lucrul) = situația ia o întorsătură îngrijorătoare, neplăcută. ♦ Tranz. A face ca un corp solid să devină mai gros, să-și mărească volumul (adăugându-i material la suprafață); a accentua o linie, un punct, o literă etc. (pentru a le face mai evidente). 2. (Despre lichide, vapori etc.) A deveni mai dens. ♦ Tranz. A face ca o soluție să devină mai concentrată prin adaos de materii solide, prin fierbere etc. ♦ A-și spori numărul; a se îndesi. 3. (Despre voce) A căpăta un timbru mai coborât, mai grav. – Lat. *ingrossiare (< grossus) sau din în + gros.

A ÎNGROȘÁ îngróș tranz. (linii, contururi) A face să se îngroașe. ◊ ~ culorile a exagera. /<lat. ingrossiare

A SE ÎNGROȘÁ pers. 3 se îngroáșă intranz. 1) (despre obiecte) A deveni (mai) gros. 2) (despre lichide) A deveni (mai) dens; a se îndesi. ◊ Se îngroașă gluma (sau lucrul, treaba) situația se complică, ia o întorsătură serioasă, îngrijorătoare. 3) (despre mulțimi de persoane) A spori numeric. 4) (despre voce) A căpăta un timbru (mai) grav. /<lat. ingrossiare

ÎNGROȘÁ vb. 1. a se închega, a se învârtoșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.) 2. v. scădea. 3. v. îndesi.

A (se) îngroșa ≠ a (se) subția

îngroșá vb., ind. prez. 1 sg. îngróș, 3 sg. și pl. îngroáșă, 1 pl. îngroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngroáșe; ger. îngroșând