ÎNGĂDUIÁLĂ, îngăduieli, s. f. îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGĂDUIÁLĂ s. v. indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngăduiálă s. f., g.-d. art. îngăduiélii; pl. îngăduiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink