Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înhuma (verb tranzitiv) , înhumare (substantiv feminin)   
ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNHUMÁRE s.f. Acțiunea de a înhuma și rezultatul ei; înmormântare. [< înhuma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNHUMÁRE s. v. îngropare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înhumare ≠ dezgropare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înhumáre s. f., g.-d. art. înhumării; pl. înhumări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNHUMÁ ~éz tranz. A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a îngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNHUMÁ vb. v. înmormânta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz, 3 sg. și pl. înhumeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)